Pot paraziții și bacteriile să cauzeze cancer?

Teoria parazitologică a cancerului nu este nouă. În secolul 19, chirurgul New Yorkez William Coley a avansat ipoteza că tumorile maligne ar fi cauzate de un microb. Adică un mic organism exogen ar invada organismul cauzând cancer – întocmai cum bacteriile cauzează tuberculoză.

Parazitii-cauzeaza-cancer

Teoria lui părea confirmată de experimentele clinice ale lui William B. Colley, care a folosit cu succes toxine bacteriene pentru a trata cancerul. Cum cancerul părea a fi distrus de niște toxine, s-a dedus că și tumorile au fost opera unor micro-organisme, care au putut fi ucise. S-a observat de asemenea că anumite infecții ale plantelor pot cauza creșteri asemănătoare tumorilor canceroase, și mai mulți cercetători au declarat descoperirea unor bacterii specifice în tumorile umane.

Însă până la începutul secolului 20 nu s-a descoperit o bacterie sau mai multe bacterii care să fie direct asociate cu forme de cancer, drept urmare, teoria parazitologica a cancerului a fost în mare parte abandonată și chiar plasată în categoria pseudo-științei.

În 1911, când micro-biologul Peyton Rous a oferit dovezi clare că un parazit microscopic (în acest caz un virus) poate cauza cancer în animalele domestice, nimeni nu i-a acordat vreo atenție. Acesta avea să fie vindicat abia 55 de ani mai târziu, printr-un premiu Nobel.

Recunoașterea descoperirii lui Rous ca veritabilă a generat un nou val de interes pentru posibila sursă microbiana a cancerului. În 1964, National Cancer Institute din Statele Unite a inițiat Special Virus Cancer Program (programul special în virusologia cancerului) pentru a studia relația dintre viruși și cancer. Acest efort a contribuit decisiv la înțelegerea pe care o avem în prezent asupra originii microbiene a anumitor tipuri de cancer.

În prezent, este recunoscut că între 15 și 20% dintre formele de cancer pot avea o cauză viral. Acestea includ limfomul lui Burkitt (cauzat de virusul Barr-Epstein), cancerul cervical (virusul papilloma uman) și cancerul la ficat (virusul hepatitei B și C).

Dacă din anii ’60 virușii au început să fie considerați ca un factor contributor la apariția și dezvoltarea cancerului, acest lucru nu era recunoscut ca adevărat și în cazul altor paraziți microbieni. O istorie îndelungată de cercetări îndoielnice, întocmite de oameni de știință dubioși care de multe ori avansau ipoteze deplasate (e.g. ale „microbului de cancer”) a făcut comunitatea medicală extrem de circumspectă la orice ipoteză privind cauze bacteriene ale cancerului.

Abia în deceniul trecut studiul bacteriilor a captat interesul cercetătorilor oncologi. O legătură clară între infecțiile bacteriene și cancer a fost stabilită la începutul anilor 2000, când s-a dovedit că Helicobacter pylori reprezintă o cauză majoră a cancerului gastric. Descoperirea a fost inspirată de cercetările lui Barry Marshall și Robin Warren, care în 1982 au arătat că H. pylori este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de ulcer gastric, câștigând pentru aceasta un premiu Nobel în 2005.

În prezent, se studiază îndeaproape rolul pe care îl joacă inflamațiile de origine bacteriană în patologia cancerului. Michael Karin, profesor de biologie moleculară la UC-San Diego School of Medicine găsește că inflamațiile sunt un factor decisiv în apariția și dezvoltarea cancerului:

“Consideram că inflamațiile sunt responsabile pentru 20% dintre cazurile de cancer, dar ele probabil că joacă un rol semnificativ în mai mult de 80-90% dintre cazuri.”

Inflamația are loc atunci când țesuturile sunt lezate, ca rezultat al unei traume sau al unei infecții. Dacă inflamația acută joacă un rol benefic în cadrul sistemului nostru de apărare, inflamația cronică (pe timp îndelungat) este semn al unui atac bacterian constant asupra organului afectat, care conform cercetărilor epidemiologice pot cauza cancer in 15-20% dintre cazuri.

Legătură dintre “iritație” și cancer a fost studiat pentru prima dată de biologul german Rudolf Virchow cu mai bine de 150 de ani în urmă. Acesta a observat că multe tumori erau infiltrate de celule macrofage, al căror rol în promovarea inflamațiilor era cunoscut. Nu se știa însă și despre potențialul lor dăunător asupra ADN-ului.

Astăzi putem articula adecvat relația dintre paraziții mocrobieni, inflamații și cancer:

Inflamații cronice, cauzate de bacterii dăunătoare, facilitează producția de molecule ce alterează ADN-ul, cauzându-i mutații. Acest proces, combinat cu tendința constantă a organismului de a produce noi celule și noi vase sanguine (ca parte a procesului de vindecare) poate crea un mediu propice pentru apariția și dezvoltarea cancerului.

Lasă un comentariu...

*