Care este rolul grupurilor de suport în viața unui pacient diagnosticat cu cancer?

Să-i vezi pe ceilalți că pot face față evenimentelor unei afecțiuni de care suferi și tu înseamnă să capeți speranță de vindecare, curaj, demnitate, confort și liniște sufletească.

Grupuri-de-suport-cancerDin punct de vedere psihologic, grupurile de suport au rolul de a aduce împreună oameni care suferă de aceeași afecțiune, pentru a se susține reciproc într-un mediu privat și sigur, care le este accesibil doar lor.

Pentru fiecare pacient, diagnosticul de cancer este sfâșietor, apare frica, se poate îndoi în fața lui, i se para că viața se “strânge” și, totuși, mai are atâtea lucruri de făcut și experiențe de trăit.

Există mai multe motive pentru care suportul/tratamentul psihologic este foarte important în cazurile de cancer.

Bolnavul de cancer se vede, de cele mai multe ori, într-o situație care duce la izolare, grija față de cei dragi îi induce tema de a rosti orice ar putea amplifica îngrijorarea sau temerile acestora

Presiunea pe care o pun cei din jur pentru “gândirea pozitivă” și o atitudine optimistă, contribuie la adâncirea izolării, mai ales prin superficialitatea în comunicare pe care o induc toate acestea.

Cât de importantă este comunicarea pentru bolnavul de cancer se vede, cel mai adesea, în cadrul grupurilor de suport. Altruismul se manifestă aici cel mai adesea, contribuind la starea de bine prin tocmai sentimentul de a fi folositor celorlalți.

Psihoterapia de grup a fost introdusă de sociologul american de origine română Iacob L. Moreno, la Congresul de Psihiatrie de la Philadelphia, din anul 1932, și pornește exact de la această idee: exteriorizarea emoţiilor într-un grup mic, în vederea readucerii în conştiinţa bolnavului a unei experienţe refulate.

În cadrul unui grup de suport, bolnavul de cancer are posibilitatea de a-şi satisface o serie de nevoi sociale: compasiune, înţelegere, susţinere, stimă ș.a.m.d.. Tot aici, i se oferă posibilitatea de a vedea problemele cu care se confruntă prin ochii altora.

Prin conștientizare, bolnavul îşi poate crea o nouă perspectivă asupra situaţiei în care se află, poate face diferenţa între problemele pe care le are din cauza bolii şi cele care au legătură cu viaţa personală.

Întrebări ca „de ce eu?” sau altele asemănătoare primesc un răspuns într-un astfel de grup, în care toţi au aceleași temeri și îndoieli.

În grupul de suport, pacientul învaţă și strategii de luptă cu boala și nu se mai simte izolat.

Pacientul găseşte un mediu în care este ascultat, informat, acceptat, dar este şi ajutat să-şi formuleze clar provocările şi, în acelaşi timp, să-şi pună la punct strategiile de a ieşi din acest impas, pentru a deţine controlul asupra evenimentelor personale, legate în primul rând de starea sa de sănătate.

Pacientul poate interacționa cu anumite abordări, până atunci străine modului propriu de gândire, le poate înţelege şi asimila, iar astfel se poate mobiliza să participe activ la procesul terapeutic și, implicit, la succesul acestuia.

Ca membru al unui astfel de grup, pacientul îşi poate consolida abilitatea și competențele de a lupta cu cancerul, ajutându-i și pe ceilalţi membri. Astfel își va creşte stima de sine, iar lupta împotriva cancerului poate să devină, pentru un bolnav, chiar un scop în viaţă.

Într-o situație ideală, grupul de suport se poate transforma, după ce terapia ia sfârșit, într-un grup de autoajutorare, în care terapeutul poate juca rolul unui consultant.

Lasă un comentariu...

*