Leucemia

Un cancer al celulelor sanguine sau al măduvei osoase, leucemia afectează de regulă globulele albe (leucocitele), alternându-le funcția în cadrul sistemului imunitar și rata de reproducere. În unele cazuri de leucemie, globulele albe se pot înmulții excesiv, aglomerând căile sanguine și limfatice. De multe ori, cancerul se răspândește la organele cel mai asociate cu sistemul sanguin: plămânii, tractul digestiv, inima și rinichii.

Leucemia-celule

Leucemia poate debuta subit sau lent. În primul caz, celulele afectate se multiplică repede, în cel de-al doilea, progresul bolii este treptat și simptomele timpurii pot fi ușoare. În funcție de tipul celulelor afectate, mielocite sau limfocite, leucemia se poate manifesta prin patru forme principale:

Leucemia acută mieloidă este cea mai comună formă a bolii și poate afecta deopotrivă adulții și copii. La o populație de aproximativ 300 de milioane de locuitori, numărul de cazuri descoperite anual în SUA gravitează în jurul cifrei de 20.000.

Leucemia acută limfocitară afectează cel mai des copiii și are o incidență anuală de 6.000 de cazuri noi în SUA.

Leucemia cronică mieloidă se întâlnește cu precădere la adulți și are o incidență anuală de 7.000 de cazuri.

Leucemia cronică limfocitică afectează de regulă persoanele de peste 55 de ani, cazurile la copii fiind extrem de rare. 15.000 de cazuri noi sunt descoperite anual în SUA.

Deducem din cifrele de mai sus că leucemia în general este o afecțiune rară.

Cauzele leucemiei nu sunt momentan cunoscute. Cu toate acestea au fost identificați factori genetici și de mediu ce pot influența apariția bolii. Factorii genetici includ: alte cazuri de leucemie în familie; sindromul Down sau boli sanguine, cum ar fi sindromul mielodisplastic (sugestiv numit și “preleucemie”). Dintre factorii de mediu amintim: fumatul, ce poate contribui la apariția leucemiei acute mieloida; expunerea la un nivel înalt de radiații și expunerea la chimicale toxice, cum ar fi benzenul sau chiar chimicalele folosite în tratarea altor forme de cancer (chemoterapie).

Diagnosticul se face prin prin analize de sânge (numărarea leucocitelor sau mielocitelor sub microscop) sau prin puncții ale măduvei osoase și a ganglionilor limfatici, atunci când simptomele justifică o asemenea măsură. Din păcate, semnele timpurii de leucemie nu sunt deosebit de specifice: transpirație excesivă mai ales pe timpul nopții; senzații constante de oboseală; pierderi semnificative în greutate; dureri osoase și sensibilitate excesivă la durere; ganglionii inflamați, nedureroși, în zona gâtului și a subrațului; splina și ficatul mărite; puncte roșii pe piele; învinețire ușoară; febră și frisoane; infecții frecvente.

Șansele de supraviețuire pe o perioadă de cinci ani ale unui american diagnosticat cu leucemie sunt de 58,5%, însă prognoza favorabilă depinde în mare măsură de depistarea timpurie a bolii, de competență cadrelor medicale și de tehnologia medicală avută la dispoziție. Drept urmare, este de așteptată ca rata de supraviețuire a bolnavilor de leucemie să fie mult mai scăzută în alte zone ale lumii.

Deși în ultimii ani începe să fie asociată sau chiar înlocuită cu imunoterapia și cu transplantul de celule stem, chemoterapia rămâne cea mai des utilizată formă de tratament pentru leucemie. În funcție de forma de leucemie, pot fi folosite unul sau mai multe dintre următoarele medicamente: bendamustine, chlorambucil, cyclophosphamide, fludarabine sau vincristine.

Tratamentul cu radiații folosește unde gamma de mare intensitate pentru a ucide celulele canceroase. Spre deosebire de alte forme de cancer, în cazul leucemiei radiațiile “bombardează” de regulă întregul corp, iradieri localizate fiind efectuate doar pentru ganglionii limfatici și pentru organe afectate prin metastază.

Transplantul de celule stem presupune înlocuirea măduvei afectate cu celule sănătoase, fie provenind din organismul pacientului (transplantare autologa), fie de la un donator (transplantare alaloga). Ultima procedura mai este cunoscută și ca transplant de măduva osoasă. Celulele stem pot de asemenea proveni din cordonul ombilical sau din sânge.

Terapia autoimună are ca scop utilizarea sistemului imunitar pentru combaterea cancerului. Acest lucru se realizează fie prin injectarea de anticorpi care atacă direct celulele canceroase, fie prin “învățarea” propriului sistem imunitar să recunoască celulele de cancer ca inamic. Ambele proceduri presupun expunerea la anti-corpi exogeni.

Lasă un comentariu...

*