Melanomul

Melanomul este o formă de cancer manifestat la nivelul pielii care apare în celulele care produc pigmentul numit melanină. Poare apărea într-o aluniță, dar și în alte țesuturi pigmentate, cum ar fi ochii sau intestinele și are o mare capacitate de dezvoltare a metastazelor.

Melanomul

Cazurile de melanom sunt de trei ori mai frecvente în Australia și Noua Zeelandă decât în Europa, dar foarte rare în Africa și Asia.

În România sunt diagnosticate anual aproximativ 600 de cazuri, cu o rată a mortalității de 30% (în jur de 180 de cazuri), iar incidența s-a dublat în ultimii zece ani. Cele mai multe cazuri diagnosticate sunt în intervalul de vârstă 30-40 de ani, dar melanomul poate apărea și la copii.

Principalii factori de risc identificați sunt:

  1. Tipul de piele. Persoanele cu pielea deschisă la culoare au un risc mai mare de a dezvolta melanom decât persoanele cu pielea mai închisă. Cel mai mare risc apare la persoanele cu păr roșcat sau pistrui.
  2. Alunițele. Prezența a trei sau mai multe alunițe atipice (asimetrie, borduri neregulate, culori diferite de la o zonă la alta, dinamica evoluției).
  3. Expunerea la soare și arsurile solare (mai ales cele suferite în copilărie). Organizația Mondială a Sănătății avertizează că arsura solară produsă în copilărie crește riscul de melanom cu 50%, iar mai mult de cinci arsuri cu bășicarea pielii până la vârsta de 35 de ani cresc riscul cu până la 75%. Folosirea produselor de protecție solară scade riscul.
  4. Expunerea la lumina ultravioletă artificială din solar, în scopul bronzării, mai ales atunci când acest lucru are loc înaintea vârstei de 30 de ani.
  5. Antecedentele de melanom și istoricul familial, uneori mutații genetice și boli rare moștenite.
  6. Vârsta – riscul crește odată cu înaintarea în vârstă.
  7. Sexul – factorii de risc diferă de la o regiune la alta, în Europa și în România riscul este ușor crescut la femei.
  8. Imunitate scăzută.
  9. Expunerea la pesticide.

Melanomul este diagnosticat, de obicei, după ce bolnavul, o rudă a acestuia sau medicul observă o aluniță suspectă.

Localizare frecventă:

  • La bărbați – pe toracele posterior;
  • La femei – pe gamba posterioară;
  • Pe palme, tălpi, subunghial.

Diagnosticarea se face prin următoarele metode:

  • Examinarea clinică a alunițelor suspecte, cu urmărirea celor patru caracteristici: asimetrie, borduri neregulate, culori diferite de la o zonă la alta, dinamica evoluției;
  • Dermoscopia, care îmbunătățește acuratețea diagnosticului;
  • Biopsia pielii – după eliminarea tumorii (aluniței) și a unei marje de țesut normal din jurul acesteia.

Pentru stabilirea celui mai bun tratament se iau în considerare istoricul medical personal, starea generală de sănătate, rezultatul examinării clinice a pielii și ganglionilor limfatici, precum și rezultatul biopsiei.

Intervenția chirurgicală este primul și, de cele mai multe ori, singurul tratament, mai ales în stadiile incipiente. Acesta poate fi urmat de chimioterapie (în cazul metastazelor de organ, dar nu în scop profilactic), imunoterapie (terapie biologică) sau alte terapii specifice – în stadiul III de evoluție se recomandă terapie cu interferon în doze mari (peste acest stadiu tratamentul este considerat inutil). Radioterapia se practică atunci când nu este posibilă îndepărtarea chirurgicală în totalitate, pentru controlul creșterii tumorii.

Pentru reducerea riscului de recidivă a melanomului, pe lângă controlul regulat la medicul oncolog, există câteva reguli simple de respectat:

  • Evitarea arsurilor solare și a expunerii la soare fără protecție corespunzătoare.
  • Evitarea luminii ultraviolete artificiale – solarul.
  • Efectuarea regulată a unor auto-examinări ale pielii și ganglionilor limfatici, pentru tot restul vieții.
  • Informarea membrilor familiei, care prezintă un risc crescut de a dezvolta melanom.

Lasă un comentariu...

*